Este necesară cunoaşterea cerinţelor muncii care trebuie să fie evaluată. Cei mai mulţi membri ai personalului deţin aceste cunoştinţe. Pentru utilizatorii care nu au aceste cunoştinţe trebuie efectuat un studiu de lucru în prealabil.
Evaluarea riscurilor conţine

descrierea cerinţelor esenţiale ale operaţiei şi a condiţiilor de lucru şi

cuantificarea nivelului de stres printr-un punctaj al riscului.

Acest punctaj de risc reflectă gradul probabilităţii de suprasolicitare a muşchilor şi a scheletului. Cu cât mai mare este nivelul punctajului, cu atât mai mare este riscul. Probabilitatea de suprasolicitare a muşchilor şi a scheletului se referă la muncitori sănătoşi şi cu o condiţie fizică obişnuită.
Utilizatorul poate alege între două instrumente

Key Item Method (forma scurtă: KIM)

Manual Handling Assessment Charts (forma scurtă: MAC)

ambele fiind aplicate în Europa.

Din motive de calitate, trebuie luate cu atenţie în calcul instrucţiunile speciale pentru ambele instrumente (KIM şi MAC).

Obiective

Descrierea cerinţelor esenţiale ale operaţiilor şi a condiţiilor de lucru

Cuantificarea nivelului de stres

Evaluarea obiectivă a riscurilor – calcularea unui punctaj de risc

Indicarea punctelor de intervenţie (reproiectare şi/sau îngrijire medicală)

Populaţia de utilizatori avută în vedere, condiţii preliminare pentru aplicare

Buna cunoaştere a activităţii ce trebuie evaluată

Cunoştinţe de bază privind securitatea şi sănătatea ocupaţională

fără pregătire ergonomică specială

simţ practic

Efortul

Dacă există suficiente informaţii şi cunoştinţe privind operaţia de lucru, doar câteva minute.
Dacă nu există suficiente informaţii, trebuie realizat în prealabil un studiu al operaţiei şi al mişcării. În acel caz, efortul depinde de complexitatea operaţiei, de gradul de repetiţie şi de condiţiile de lucru. În medie, durează cam 20 de minute.

Instrumentele

Pentru evaluarea riscurilor la nivelul de selecţie sunt disponibile două metode valide:
Key Item Method (KIM) sau Manual Handling Assessment Chart (MAC)
Ambele metode

sunt dezvoltate făcând referiri speciale la Directiva Consiliului privind manipularea manuală a greutăţilor

se bazează pe noţiuni elementare de biomecanică, fiziologie şi psihofiziologie

sunt testate privind validitatea şi fiabilitatea

se aplică de mai mulţi ani

Ambele metode oferă rezultate comparabile.

Ambele metode reprezintă instrumente pentru evaluarea riscului în momentele cele mai dificile - nu pentru evaluarea suprasolicitării şi a stresului pe parcursul unei întregi zile de lucru sau al întregii vieţi. Aplicarea este imposibilă sau este limitată atunci când operaţiile sunt complexe sau se schimbă frecvent.

Remarci

Evaluare riscurilor la nivelul de selecţie defineşte caracteristicile sarcinii fizice de lucru, indică situaţiile cele mai dificile şi oferă sugestii pentru acţiune.
Principiul: Caracteristicile importante ale operaţiei sunt clasificate în funcţie de o scară de evaluare şi li se acordă un punctaj de risc.
În mod identic cu Nivelul I, sunt luate în calcul diferite caracteristici de stres ale manipulării manuale a greutăţilor:

Suprasolicitarea biomecanică a oaselor, a încheieturilor şi a muşchilor ca urmare a forţelor active şi a poziţiilor corporale restricţionate

Oboseala musculară ca rezultat al generării intensive, frecvente sau persistente a forţei

Stresul sistemului cardiovascular datorită sarcinii de lucru ridicate

Handicapurile datorate caracteristicilor sarcinii (voluminoasă, alunecoasă, foarte mare)

Riscul de accidentare datorită caracteristicilor sarcinii (foarte grea, fierbinte, ascuţită, ce poate fi mişcată)

Riscul de accidentare datorită caracteristicilor mediului de lucru (podeaua neuniformă sau alunecoasă, zonă restrânsă pentru mişcarea angajaţilor, obstacole, iluminat insuficient)


Acest punctaj de risc reflectă gradul probabilităţii de suprasolicitare a muşchilor şi a scheletului. Cu cât mai mare este nivelul punctajului, cu atât mai mare este riscul. Probabilitatea de suprasolicitare a muşchilor şi a scheletului se referă la muncitori sănătoşi şi cu o condiţie fizică obişnuită.
Pentru evaluarea riscului individual cu care se confruntă un singur angajat, trebuie luaţi în calcul factori adiţionali. Angajatul se poate confrunta cu riscuri dacă:

nu întruneşte condiţiile fizice necesare pentru executarea operaţiei respective,

poartă îmbrăcăminte, încălţăminte sau alte articole personale nepotrivite,

nu are cunoştinţe sau pregătire corespunzătoare.

În vederea analizei multi-factor, se pot face referiri în mod simultan la diferiţii factori enumeraţi în Anexele I şi II.

Sfaturi pentru utilizatori

Măsurarea exactă a datelor de intrare este teoretic posibilă. În practică, unele caracteristici pot fi măsurate uşor, altele nu sunt măsurabile. Greutatea sarcinii poate fi măsurată cu o balanţă cu arc, iar numărul de manipulări se poate număra. Este însă complicată şi costisitoare măsurarea forţei active, a rezistenţei de frecare sau a poziţiilor corpului.
Pentru un nivel echivalent de acurateţe, se foloseşte principiul de calcul al valorilor vagi: Toate caracteristicile sunt clasificate prin folosirea anumitor scări de evaluare, de la o valoare minimă la una maximă. Pentru nivelul de selecţie se obţine astfel un grad suficient de acurateţe.
Pentru interpretarea punctajului de risc, această acurateţe limitată trebuie luată în calcul. Punctele asupra cărora ne concentrăm sunt momentele cele mai dificile şi zonele de risc – nu punctajul riscurilor discrete. În acest fel, sunt disponibile evaluări suficiente ale riscurilor pentru majoritatea operaţiilor. În unele situaţii, evaluarea la acest nivel a riscului va eşua. În acel caz, există două posibilităţi:

Dacă există o situaţie neclară sau rezultatele nu sunt acceptabile, trebuie luate în calcul, discutate şi interpretate împreună informaţii suplimentare cum ar fi plângerile sau estimările subiective ale sarcinii de lucru venind din partea angajaţilor.

Dacă este nevoie de şi mai multă precizie şi de o analiză mai detaliată a riscului, trebuie desfăşurată o analiză diferenţiată specifică pentru Nivelul al III-lea.


Pentru a evita erorile, toate punctajele trebuie evaluate critic. Rezultatele trebuie comparate cu experienţa, stresul subiectiv simţit de către angajat, informaţiile privind problemele semnalate sau absenţa.
Când se desfăşoară evaluarea riscului la nivelul de selecţie, există o posibilitate de eroare de evaluare sau de interpretare greşită. Sursele potenţiale pot fi cunoştinţele insuficiente despre activitatea ce trebuie evaluată, interpretările subiective greşite, datele de intrare incorecte, erorile de calcul.